Oarba, ignoranta si fraiera

   Din cate am mai auzit si eu, cica atunci cand esti indragostit au loc o sumedenie de procese in interiorul mintii si al corpului tau. Si unul dintre principalele lucruri care se schimba la tine este ca orbesti.

   Voi nu ati patit niciodata, dupa o perioada de timp care difera in functie de fiecare om, sa va intrebati "ce am vazut eu la asta? se comporta asa urat cu mine" sau "nici nu stiu de ce am fost cu ea, a fost o mare greseala". Nu. Stii foarte bine motivele pentru care ai fost cu ea. Stii ce ai vazut la el. Si nu o poti considera greseala daca la momentul respectiv asta era tot ce iti doreai, indiferent ca erai orb sau nu. 

   Nu stiu daca ati sesizat, dar tot ce scriu eu este despre sentimente ridicate la superlativ si dragoste cat se poate de adevarata. Ea, adica dragostea asta nebuna, vine sub forma de tornada. O tornada ce va distruge aproape tot in jurul tau. Dar te va atrage, te va prinde in jocul ei si te va ameti. Si nu-ti vei da seama cat e de periculoasa, pentru ca te tine acolo patrunzandu-ti prin toate madularele. Si te va ridica atat de sus pana vei ajunge in varf. Si cand te crezi regele lumii, imediat dupa apogeul satisfactiei tale, se va termina totul. Tornada se opreste brusc, iar tu cazi de la o intaltime uriasa, izbindu-te cu o forta incontrolabila de pamant. Si atunci te vei vedea singur, in mijlocul a tot ce ai distrus cu vartejul tau de sentimente. 

Se spune ca dragostea-i oarba, dar nu-i o afirmatie prea corecta. Dragostea orbeste, insa, mi se pare mai corect.

   Pentru ca, uite, nu spun ca un indragostit e orb atunci cand nu observa ca partenerul are fata stramba. Dragostea vine si ca un voal de perfectiune care se asterne pe chipul cuiva, facand ca sufletul lui pereche sa il iubeasca si sa-l priveasca fara cusur, stiind cum arata de fapt. Ci spun ca dragostea te orbeste negativ, diminaund abilitatea ta de a distinge raul, si asta nu e un lucru neaparat gresit, insa devine teribil atunci cand raul vine de la persoana ta iubita. Pentru ca da, unele iubiri nu mor niciodata, dar din cauza superficialitatii cu care sunt tratate, majoritatea o fac. At some point, un vant neasteptat poate zbura voalul dragostei de pe o persoana, iar jumatatea sa va alege sa plece. Sau poate va fi prinsa in tornada de sentimente a altcuiva. Sunt diverse si multiple cauzele pentru care dragostea moare asa subit, uneori mult prea prematur. Dar vorbind de urmari, tu vei fi asa de orb incat nu vei observa ca s-a schimbat, sau vei observa si te vei invinui pe tine. Vei incerca sa dai foc unei frunze ude, zadarnic, nu?

   Dragostea ne orbeste si atunci cand incepem sa nu mai vedem lucrurile din jurul nostru. Si zic orbire deoarce ignoranta mi se pare prea dur. Nu zic ca nu-i frumoasa relatia cand ambii va puneti pe primul loc unul pe celalalt, dar mai exista familia, prietenii, pana la urma si cariera. Existi tu, tu cu timpul tau liber, tu cu pasiunile tale, tu cu placerile tale. Existi si tu, nu numai el. 

   Si cel mai trist este atunci cand te trezesti din somnul asta prelungit si pacla aceea de ceata iti fuge de pe ochi. Vei vedea, de fapt, varianta adevarata a povestii, pe care probabil o stiai, dar nu ai vrut sa o crezi. Pentru ca pe langa faptul ca suntem orbi, suntem si scriitori, si infaptuim o poveste care uneori devine fictiune, dar nu vrem sa revenim la realitate. Si va durea mai tare atunci, insa cu fiecare heartbreak esti mai aproape de marea ta dragoste.