Scriu asta din postura unei persoane ce are deja un an de experienta aici. Pentru cei care nu stiu, Proedus este un program de voluntariat(si nu numai) adresat liceenilor si studentilor din Bucuresti. Cum functioneaza? In fiecare toamna si numai atunci au loc inscrierile, apoi au loc diverse evenimente unde acumulezi puncte, tabere si excursii si muuuuulte momente de neuitat. In functie de punctaj, pleci ori in Costinesti, ori in Grecia si din cate imi aminteam poti pleca si la munte vara. Tot in functie de punctaj primesti si certificatul de voluntariat care e folositor mai ales pentru facultatile din afara.
Un lucru care imi place la Proedus? Hmm, un prim fapt interesant ar fi ca e condus de oameni tineri, sau asa cum imi place mie sa zic, de oameni care inca infloresc frumos. E ideea aceea ca te simti in largul tau cu cineva doar putin mai mare decat tine, ca va intelegeti altfel si ca puteti fi prieteni.
Un lucru care nu imi place la Proedus? Cateodata au loc anumite diferente intre voluntari, uneori bazate pe munca, uneori nu.
Acum lasand in spate partea teoretica, voi insira in randurile ce urmeaza cateva evenimente care mi-au facut anul de boboceala mai frumos.
Targul de Craciun
Dimineata aceea geroasa de decembrie. Cerul gri e plin de nori. Se anunta o posibila ninsoare, dar posibilitatea nu e asa posibila. Parca ar vrea sa iasa o farama de soare, dar nu iese...
O gasca de fete costumate in elfi dardaiau de frig pe ritmul melodiilor "All i want for Christmas is you", "Last Christmas", "Let it snow", "It's beginning to look a lot like Christmas" si "Jingle bells(si rock)" repetate la nesfarsit de dimineata pana seara. Pe langa acestea, mai puteau fi auzite zgomotul dintilor care clantaneau de frig si zgomotul unui stomac(sau mai multe) care n a mancat nimic toata ziua. Glumesc acum, nu era chiar atat de sinistru. Nu am mintit cu nimic in ce am spus mai sus, dar tineti cont ca gasca aceea abia asteapta sa ajungem iar acolo. Targul de Craciun a fost unul din evenimentele mele favorite, indiferent ca e inca raspunsul la intrebarea "cand ai indurat cel mai mare frig?". Ce faceam noi? Noi eram un fel de ajutoare ale lui Mosu' care erau impartite in diverse locuri: carusel, piata, patinoar si trenulet. Lucram in ture, intre ele avand oportunitatea sa ne odihnim la caldura. Exista un impediment. Noi eram ture diferite, ceea ce insemna ca stateam unii cu altii afara toata ziua. Oricat de frig era, totusi nimic nu se compara cu satisfactia pe care o aveam cand ne spunea un copil sa nu uitam sa-i zicem lui Mosului de el.
Si amintirile... cand faceai poze cu lumea si la final venea un baiat sa-ti ceara numarul de telefon, cand faceam chestionare in piata si dadeam de straini care nu stiau engleza si trebuia sa mimam ce vrem sa spunem sau cand am incercat sa ne urcam in sania lui Mos Craciun si ne-a luat jumatate de ora pana am ajuns sus ca sa ne dam seama ca ne-a inceput tura. Pentru astfel de momente merita sa induri frigul si foamea!
Predeal
O liniste bolnava este perturbata de o bataie in usa. Este oare fantoma ce bantuie cabana sau colega noastra inchisa pe balcon? Mint. Nu era liniste deloc. Era chiar opusul.
Era muzica la boxa foarte tare si mai multe discutii aprinse pe diverse teme. Un pat plin cu pensule, farduri, rujuri, creioane si alte chestii de make-up, altul plin cu mancare si ambalaje si o podea rece pe care zac cinci fete moarte de somn, dar totusi cu o pofta de vorba nebuna, care fac cu randul singurul loc liber din pat.
Ora trei dimineata. Doua fete imbracate in pijamale flausate si botosi cu ciucurasi au iesit sa spioneze holurile si curtea. Gheata de afara te facea asa sa simti ceva oribil, sa faci cunostinta cu ceva special... chiar cu gramada de zapada de pe jos. Dar era totul in regula, niciun intrus!
A doua zi aveam treaba. Am fost la un curs de dezvoltare personala unde am jucat niste joculete dragute, care le-au placut si antisocialelor din noi. Seara a fost o petrecere, dar aici n-am ajuns din cauza ca ne-a fost rau de la Doritos, cica:). Urmatoarea zi am fost la o plimbare prin padure pana in statiunea propriu-zisa unde am baut ciocolata calda.
Weekend-ul de la Predeal a fost unul din cele mai frumoase din viata mea si abia astept sa plecam iar.
Sport pentru inima capitalei
Am ajuns deja in vara. In parcul Tineretului miroase a voluntari topiti si morti de somn care stau la niste corturi fara sa faca nimic. Unii se joaca carti, altii joaca ping-pong sau basket. Se plictiseau pentru ca era 9 dimineata!
In tura a doua se mai anima peisajul. Dupa ce primeam vestea care din noi pleaca la sotron, ne strangeam toti la volei la o partida de Las Vegas sau septica. Se umplea brusc de lume care statea la panda sa prinda palete si mingi. S-a deschis si Betty Ice-ul. Era ca la balci...
Dintr-o data, vedeai voluntari ascunzandu-se si fugind de ceva, iar apoi ii vedeai mergand usor in linie ca la razboi. Ati ghicit, era cursul de nutritie, unde ni se repeta aceeasi chestie de doua ori pe saptamana, o vara intreaga.
Una peste alta, fiind vara si fiind aceeasi voluntari de fiecare data, weekend de weekend, ajunseseram ca o familie, cel putin in opinia mea. Mi-e foarte dor de tot ce inseamna Sport pentru inima capitalei...
Costinesti
Hehehe, am ajuns la momentul culminant al verii mele, tabara la mare. Nici nu stiu cu ce sa incep sau ce sa mentionez aici. Programul nostru era somn pana la 11 in cazul in care apucai loc sa dormi, si asta pentru ca nu aveam paturi misto, nu pentru ca am fi avut musafiri, doamne fereste!
Ratai fara sa vrei micul dejun si plaja de dimineata. Mergeai direct la pranz daca era buna mancarea, iar daca nu, ieseai sa mananci la restaurant.
Aveai timp liber pana la 16, sa dormi sau sa te plimbi sau sa faci ce vrei tu.
Dupa mergeam la plaja de dupa-amiaza, dupa la masa de seara si dupa ne intorceam in camera pentru pregatirile de club. Ieseam in diverse localuri, unele mai fun, altele mai putin. Ideea e ca noi ne distram in permanenta, chiar daca nu a iesit totul chiar lapte si miere.
Am avut o seara in care am lansat lampioane, o seara in care am mers in Ring, una in care am fost spectatori la miss si mister, un curs de dezvoltare personala si o dimineata la rasarit.
Aici s-au format o gramada de prietenii, s-au destramat o gramada de prietenii, sau poate doar una, dar a fost efectiv cea mai frumoasa saptamana din viata mea. Avem atatea amintiri, atatea inside joke-uri, atatea momente frumoase, pentru care mi-au trebuit doua saptamani de plans si smiorcaieli sa trec peste faptul ca s-a terminat.
CSM
Aici o sa va las inca in suspans pentru ca se merita un articol intreg pe tema asta.
In final, nu pot decat sa multumesc Proedusului pentru toate aceste lucruri minunate de care am avut parte, numai datorita lor. Nu stiu daca am mentionat, dar toate excursiile si taberele au fost gratis. Din aceste motive, Proedus nu este numai un program de voluntariat, este un sentiment pe care sper sa il traiasca cat mai multi liceeni. Multumesc!